Mihail – „Dacă ajungi în punctul în care te supui tuturor regulilor nu reușești să îți depășești propriile limite, să îți atingi potențialul”

Mihail este unul dintre artiștii de pe meleagurile noastre care face muzică de calitate. Acum ceva timp, când lansase piesa Doar visuri am stat de vorbă cu el.

Ambițios, perseverent, dar și nerăbdător, încăpățânat, așa se descrie Mihail în câteva cuvinte.

Vă invit să citiți interviul, nu înainte de a asculta ultima melodie lansată de el,  Mă ucide ea.

Andreea Melinescu: În melodia Doar visuri, ne spui că nu vrei să fii un om de rând. Ce înțelegi tu prin om de rând?

Mihail: În piesă, ideea de om de rând e folosită mai mult ca o metaforă. Se referă la omul care face totul conform unor  reguli impuse de  societate.

A.M.De ce nu vrei să fii un om de rând?

Mihail: Dacă ajungi în punctul în care te supui tuturor regulilor nu reușești să îți depășești propriile limite, să îți atingi potențialul. Probabil se pierde o parte din tine. Dacă, spre exemplu, după terminarea studiilor aș fi făcut ceea ce regulile societății ne dictează, dacă mi-aș fi găsit un job cu acte în regulă care să îmi ofere siguranță și stabilitate financiară, aș fi uitat ce îmi place cu adevărat și cine vreau să ajung și asta m-ar fi împiedicat să mă concentrez pe propriile vise, gânduri și idei.

A.M: Povestește-ne despre aventura ta în industria muzicală. Cum a început totul și unde te situezi acum?

Mihail: Aventura mea în industria muzicală a început în urmă cu aproximativ 2 ani, în momentul în care am absolvit Facultatea de Arte și Design și mi-am propus să las totul la o parte, pentru o perioadă, ca să-mi încerc norocul în muzică. Am avut o prietenă, m-am despărțit de ea, am compus o piesă despre asta, am înregistrat-o în studioul unui prieten, i-am făcut videoclip cu ajutorul altor buni prieteni și am lansat-o. După toate acestea am semnat contract cu o casă de discuri din România. Dacă ar fi să mă poziționez pe o scală de la 1 la 10 pot spune că momentan sunt la 1.

A.M: De ce ai ales să studiezi la Universitatea de Artă și Design din Cluj?

Mihail: Mi-au plăcut  artele vizuale încă din perioada în care eram elev la școala de pictură. Mi-am dat seama că vreau să fac ceva cu asta. M-a provocat ideea de design. Am ales Clujul datorită unor prieteni care erau aici la facultate, dar și pentru ca UAD este cunoscută ca una dintre cele mai bune universități de arte din România.

A.M: Am văzut că ești pasionat și de fotografie și ai realizat proiectul fotografic  I had a dream. Cum a venit ideea acestui proiect? 

Mihail: Ideea proiectului mi-a venit în perioada programului Erasmus în Cracovia. Plimbându-mă  pe străzile orașului am observat încă din primele zile că erau foarte mulți oameni ai străzii cu chipuri expresive. Deseori îi puteam vedea în drum spre cămin la porțile unui centru social unde li se dădea ceva de mâncare și o cană cu ceai. După o consultare cu proful de fotografie am hotărât să vorbesc cu ei și să le propun să le fac poze.

A.M.: Ce ai descoperit în urma acestei experiențe?

Mihail: Am descoperit că lupta lor de zi cu zi e diferită de a noastră. Noi luptăm să ne realizăm visele, să ne autodepășim, pe când ei luptă să își satisfacă nevoile de bază – hrană și adăpost. Am știut acest lucru dintotdeauna, însă e diferit atunci când interacționezi cu acești oameni mai mult de câteva minute. Am învățat să nu judec oamenii după aparențe. După cum ați văzut și voi, acei oameni au avut povești de viață foarte interesante, povești care puteau avea un final fericit dacă nu ar fi intervenit alte probleme. Am mai învățat că viața ne pregătește mereu provocări și dacă aceste provocări ne surprind nepregătiți e doar un pas de la o viață relativ comodă la o viață în care cea mai mare grija e să îți asiguri hrana pe ziua respectivă.

Proiectul fotografic îl puteți vedea aici.

A.M: Să enumerăm: cânți, compui, faci fotografie, design grafic, pictezi, faci animații video, regizezi… (sper că nu mi-a scăpat nimic). De ce ai ales o carieră în muzică și nu în celelalte domenii în care totuși activezi?

Mihail: Pentru că  sunt conștient că aș putea în orice moment, probabil, să-mi fac o cariera în calitate de graphic designer, fotograf sau pictor. Le-am încercat pe toate, însă cu muzica a fost puțin mai diferit. Am luat-o la început ca pe o provocare și am simțit că era momentul perfect pentru a face asta. Toți cunoscuții m-au sfătuit să o tratez ca pe un hobby, dar cred ca acest lucru m-a ambiționat mai mult. După câteva zile de muncă în studio mi-am dat seama că nu poate fi tratată ca un simplu hobby. Te consuma mai mult decât un simplu job și necesită implicare 100%. Am lăsat orice altceva la o parte pentru moment și încerc să îmi canalizez toată energia și toate resursele în direcția asta.

A.M: Ne întoarcem la melodia Doar visuri, de ce ar trebui să te știe (cunoască) lumea?

Mihail: De multe ori consum prea multă energie pentru a mă face cunoscut, lucru care e mai mult decât necesar în acest domeniu. Sunt de părere ca aș fi mult mai productiv dacă nu ar mai trebui să îmi fac griji în această privința, dacă tot ce ar trebui să fac ar fi să dau contur tuturor ideilor și proiectelor care îmi vin în minte.

A.M: Cum decurge o zi din viața ta?

Mihail: Mă trezesc de obicei pe la ora 10:00, mănânc și merg pe jos spre studio unde stau până seara, înregistrând, căutând linii melodice sau versuri, în funcție de stadiul proiectului la care lucram în momentul respectiv. Pe la 19:00 pornesc spre casă, îmi fac ceva de mâncare, iar timpul rămas mi-l umplu cu diverse activități în funcție de stare: citesc, vizionez un film, mai lucrez la câte un logo, îmi enervez câinele, cânt la chitară sau ies cu prietenii.

A.M: Te rog să ne povestești o întâmplare amuzantă din timpul filmărilor videoclipului Doar visuri sau Dans Nocturn?

Mihail: A fost o scenă interesantă când Nicu, tipul cu tricicleta, trebuia să se oprească lângă o tipă care cânta la chitară în stradă, să se bucure puțin de muzică și, la un moment dat, să scoată câțiva lei și să îi pună în husa de chitară a tipei. Ne-am chinuit mult cu filmarea momentului pentru că ni s-a terminat bateria, intrau oameni în cadru sau altceva nu ieșea bine. În fine, eram atât de concentrați ca totul să iasă bine încât nu am realizat, decât atunci când am dus-o la bun sfârșit, cât de stupid era totul. A fost destul de amuzant să ne uităm la toate scenele alea.

A.M: Unde te vezi  peste 5 ani?

Mihail: În 5 ani mă văd un om mai fericit, mai realizat, cu poftă de viață mai mare și cu 3 albume lansate cu succes.

Comments

comments

Lasă un răspuns