Jurnal de stagiar la Bruxelles: 1. Primele ore

Este soare și frumos. În luna mai, când am mai vizitat orașul a plouat, acum nici urmă de nori, însă cred ca nu va dura mult…
Bruxelles este un mixt de culturi și de oameni. Mi-a plăcut orașul de la început, îmi place și acum după ce am „rătăcit” pe străduțe.
În prima zi am mers până la Parlamentul European, pe jos, ca să învăț drumul. Un drum de 25 minute, mie mi-a luat peste 40 de minute. Prea multe străduțe, care până la urmă toate te duc în același loc. Astăzi, am fost până la mall, îmi trebuia o geantă, pentru că cea de acasă nu mi-a încăput în bagaj. Bagaj din care, în aeroport tot mai scoteam ceva, mai puneam altceva și care mi-a rupt spatele, cărându-l de la metrou până la noua locuință. Țin să spun că a fost un bagaj mic, dar îndesat, în aceeași valiză cu care plec și în excursiile de 7 – 10 zile, plus încă un mic geamantan cu tehnica. Dacă mai plec pentru 5 luni, mai puține sau mai multe, adun bani să îmi cumpăr totul de acolo, nu mai car nimic …
Am început să rețin străzile și zonele, însă ideea de a merge pe jos nu e bună atunci când vremea va fi urâtă, așa că mi-am făcut și abonament. Cu 49 de euro, ai călătorii nelimitate, timp de o lună, cu metroul, autobuzul și tramvaiul. La întoarcere, după ce mi-am făcut abonamentul, un card cu poza ta, (normal că nu știam că trebuie să am poză și atunci îmi scană poza din buletin, deși nu prea mai semăn cu ea) am luat metroul pentru o stație … pe ideea dacă tot am abonament, cel puțin să îl folosesc la maxim. Pe jos ajungeam în 5 minute,  mai mult a durat așteptarea metroului.
Stația de autobuz e aproape de casă, e o linie directă până la Parlament, metroul e puțin mai departe, dar pot să iau un alt autobuz, din altă stație și să ajung. E nebunie cu legăturile, mi se par foarte încurcate și multe.
Îmi place că în autobuz se intră doar pe o singură ușă, prima, acolo scanezi și abonamentul, și se coboară pe celelalte două. De scanatul abonamentului m-am prins mai târziu. Dacă vrei să cobori apeși pe buton. Există ecrane cu stațiile și o voce feminină de robot care îți spune ce stație urmează, în franceză și în anumite autobuze, și în engleză, numai bine pentru turiști sau oameni noi în oraș. Mici detalii de civilizație care la noi lipsesc.
Șoferii opresc când te văd în dreptul trecerii de pieton, lucru cu care nu mă obișnuiesc … dacă vad că aștepți să traversezi și nu te lasă, îți fac un semn din mână care semnifică mulțumesc, sau dau din cap și zic „excusez-moi”, singurul cuvânt în franceză pe care l-am pronunțat până acum.
Franceza mea de la 0,05% a ajuns la un 5%, datorită programului Duolingo, sper să depășesc 20% în prima lună.
Neprogramat, am ajuns și în Flagey, o zonă mult mai dinamică decât cea în care locuiesc eu, parcă cu mai mulți tineri. Lumea se bucura de soare, stând pe iarbă, pe marginea lacului. O relaxare care la noi o vezi doar când se fac activități gen Marea Hămăceală. Mai dai și peste artiști stradali, de exemplu: un tip făcea jonglerii în mijlocul străzii cât timp semaforul era roșu. Români sunt la tot pasul, și în mall, și în autobuz, în Carrefour, peste tot, dacă continuăm așa româna o să devină limbă de circulație internațională.
Poze am făcut doar cu telefonul, până nu învăț străzile bine nu o să plimb aparatul foto cu mine, deși îmi pare rău că pierd vremea bună.
Mâine e ziua cea mare 😀 o să fie palpitant să descopăr clădirea în care o să lucrez, în toată zona Parlamentului European. Încă nu cred că voi sta aici 5 luni, am sentimentul că sunt într-o excursie de 10 zile. 

Comments

comments

2 Replies to “Jurnal de stagiar la Bruxelles: 1. Primele ore”

Lasă un răspuns