Jurnal de stagiar la Bruxelles: 7. Săptămâna plenară la Strasbourg

Acum înțeleg de ce colegii mei numesc săptămâna de plen din Strasbourg, Stressbourg. Au completă dreptate, e mult mai stresant decât o săptămâna de lucru normală din Parlamentul European.

Am plecat luni cu trenul de la ora 7:55 și am făcut 6 ore jumătate până la Strasbourg. Normal faci 5 ore, dar am avut „noroc” de o întârziere de 1 ora și 30 de minute. Belgienii sunt cam speriați de zăpadă și în stația Luxembourg s-au gândit ca ar trebui să mai staționam puțin. Din tren am admirat un peisaj superb.

Într-un final am ajuns, am lăsat bagajul la hotel și m-am îndreptat spre Parlament. O clădire uriașă, unde e foarte ușor să te pierzi, de altfel m-am învârtit în cerc cam 30 de minute, până am găsit drumul spre biroul meu.

Mi-au plăcut zilele petrecute în Strasbourg. Mi-a plăcut să lucrez mai intens, partea preferată fiind compusă din gestionarea contului de Instagram și gestionarea galeriei foto de pe Flickr. Ele trebuiau să fie actualizate în timp real, imediat după ce se termina dezbaterea sau votul din plen.

În plen s-a discutat despre situația Poloniei, alături de prim-ministrul polonez Beata Szydlo, deputații europeni au discutat despre viitorul referendum privind statutul de membru al Marii Britanii în UE, a fost prezentat programul președinției UE al Olandei și s-a discutat și despre amenințările teroriste. Mai multe detalii aici.

Am rătăcit mult și prin Parlament ca să fac fotografii, iar atunci când am avut ocazia am fugit în oraș pentru a îl vizita. Plantele, ce le vedeți în poza atașată din articol, sunt agățate de la ultimul etaj până la subsol, pe tot coridorul principal al Parlamentului și sunt preferatele mele.

O mică galerie foto din Strasbourg puteți vedea aici. Pentru mine este primul oraș din Franța pe care îl vizitez și mi-a plăcut.

În aceste zile, care nu au fost tocmai o săptămână, ci 4 zile, dar pentru noi este „săptămâna plenară la Strasbourg sau Stressbourg”, am avut ocazia să îmi cunosc mai bine colegii din unitate, participând la tradiționala cină de miercuri seara. Am fost într-un restaurat portughez și nu îmi vine să cred că am mâncat caracatiță și iar, scoici.

Mi-ar fi plăcut să mai merg încă odată la Strasbourg în săptămâna plenară, dar, din păcate, stagiul meu se apropie de sfârșit 🙁

Andreea (Meli)

Comments

comments

Lasă un răspuns