Acesta este stilul de viață pe care mi l-am dorit încă de la 16 ani. Să locuiesc în Craiova și să plec lunar prin Europa. În martie și în mai plec în Strasbourg, pentru festivalul YO!Fest – mă ocup de partea de comunicare/promovare, iar în aprilie plec în prima vacanță pe bune din ultimii 3 ani.
Cred că de pe la 17 ani am tot încercat să colaborez cu organizația ce realizează festivalul, mi-a luat 5 ani :)) and I made it. Între timp în 2015 am aplicat și pentru o bursă în SUA, nu am luat-o, dar acum am doi ani să mă pregătesc pentru a aplica din nou.
Revenind la Bruxelles și încheierea stagiului de la Parlamentul European. Uneori mi-e dor, dar am impresia că nici nu am lipsit 5 luni de acasă. Am revenit la teatru, am fost la facultate, am început să lucrez la redeschiderea April. Mă învârt ca un titirez de dimineața (nu sunt în stare să mă trezesc mai devreme de 8:30, deși reușisem să mă împrietenesc cu ora 6:30 sau 7:00) până seara. De asta mi-a fost dor, de tot haosul organizat, de toată agitația pe care mi-o creez. De toți oamenii frumoși de aici.
În Bruxelles aveam impresia că timpul trece repede, acum aici mi se pare că trece și mai repede.
Sunt bucuroasă că în luna mai o să mă întâlnesc cu o parte din colegii de la Parlament, pentru că YO!Fest are loc în fața Parlamentului din Strasbourg. A fost drăguț să le spun că o să ne revedem, pe ideea de mine nu scăpați 😀
Per total a fost o experiență super, am învățat social media și prea multe lucruri despre politicile europene și am mai făcut puțin jurnalism scriind articole pentru site. Am cunoscut oameni minunați, pe care știu că mă pot baza dacă voi avea nevoie de ajutorul lor. Am avut noroc să fac parte dintr-o echipă dinamică și uneori îmi lipsește atmosfera de acolo.
În același timp am înțeles că e bine și la noi. Poate chiar mai bine din anumite puncte de vedere. Suntem o țară cu un nivel de trai scăzut, dar comunitatea noastră are mai multe plusuri decât comunitatea din Bruxelles.
Stagiul la Parlamentul European reprezintă o etapă frumoasă din viața mea. O experiență care mi-am pus în gând să o trăiesc din 2013, când am vizitat Parlamentul datorită unui concurs de foto-jurnalism pe care l-am câștigat. Faptul că am primit bursa și am devenit stagiar Schumann – opțiunea jurnalism se datorează unei munci de 9 ani. Și îmi place să cred că acesta este doar începutul 😀