Re-Inventing Europe Youth Conference 2015 – Partea I – despre criza refugiaților

În prima parte o să vorbesc despre panoul al III – lea al conferinței, care s-a intitulat ‘Black Swan, Black Sheep? Human Smugglers and Illegal Immigration to the EU’, invitații fiind următorii: Johanna Gereke, cercetător la Institutul Universitar European, Maximilian Popp, jurnalist, la Der Spiegel, Germania, Martin Xuereb, Migrant Offshore Aid Station, iar moderatorul a fost Tobias Maassen, de la Colegiul Europei.

O să încep prin a spune că în teorie, subliniez teorie, refugiat ești atunci când dintr-o țară aflată în război/conflict, pleci și ajungi într-o țară sigură. Odată ce din țara în care te afli în siguranță, pleci iar, nu mai ești refugiat, ești migrant economic (economic migrant – traducerea în română sună cam ciudat). 

Convenția de la Geneva din anul 1951 reglementează statutul refugiaților, dar din câte am înțeles nu conține reguli foarte clare.

Un coleg din Bulgaria a ridicat problema migranților economici, dar nu a primit un răspuns clar de la invitați, ba chiar a fost întrebat de unde are el statistici potrivit faptului că mulți refugiați merg în continuare, până când se află într-o țară mult mai dezvoltată, unde pot avea beneficii mai multe.

Martin Xuereb, directorul Asociației MOAS, ONG care are ca scop salvarea refugiaților din Marea Mediteraneană, ne-a arătat un film (emoționant), cu operațiunile de salvare, film pe care îl puteți vedea aici. 

Jurnalistul Maximilian Popp, care în ultimul timp se află des în zonele frontierelor europene, ne-a dat câteva exemple de ce se întâmplă acolo: „am vorbit cu sătenii turci, care locuiesc lângă la granița cu Bulgaria, unde contrabandiștii trec aproape zilnic cu refugiați, și din când în când ei găsesc cadavre ale refugiaților în păduri. Oamenii aceia au fost bătuți până la moarte de poliția de frontieră bulgară.”
Jurnalistul a fost și în Mellila, o zonă care aparține Spaniei, la granița cu Maroc: „sunt păduri și dealuri, în zona muntoasă sunt mii de refugiați care se ascund, sunt acolo și așteaptă să sară gardul frontierei […] am vorbit cu oameni care au încercat să sară de 20 – 30 de ori, care sunt în pădure de 1 an sau 2 ani și încearcă să ajungă în Europa […] când am ajuns într-o tabără de refugiați a fost apocaliptic, zeci de oameni răniți grav, întinși pe jos, unii așteptând să moară, cu tot felul de boli și i-am întrebat de ce sunt răniți atât de rău și mi-au zis că, aparent, soldații din Maroc vin în fiecare zi acolo să îi bată pe toți cei care nu sunt rapizi să fugă și soldații din Maroc nu fac asta pentru că sunt răi, ci fac asta pentru că acesta este un mod de a proteja granița și UE plătește către Maroc în fiecare an câteva milioane pentru ceea ce se numește controlul migrației și în felul acesta, ei controlează granița, prin a bate oamenii până la moarte. Și asta a fost documentat de organisme internaționale de ani de zile.”
În concluzie, Maximilian Popp, a declarat că pentru a schimba lucrurile trebuie o nouă abordare a politicii UE în ceea ce privește migrația.

În sală au fost opinii pro și contra, însă mi-a plăcut că tinerii au subliniat faptul că la un moment dat noi vom concura cu ei, pentru joburi și nu numai.

S-a vorbit și despre contrabandiști (smugglers – nu am găsit o traducere în română foarte bună, cred că și traficanți e un cuvânt care se potrivește) și faptul că atunci când găsești contrabandiști, automat găsești și refugiați și invers. Este un lucru inevitabil.

Martin Xuereb, directorul Asociației MOAS ne-a spus: „unii oameni mor și unii supraviețuiesc, și da, ei sunt conștienți de riscul la  care se supun. De ce își asumă acest risc? De ce își iau copilul în barca? De ce se urcă în barcă? E foarte simplu. ei nu au altă opțiune. […] De ce oamenii pleacă din țara lor de origine și merg, în ceea ce se numește, până la urmă, necunoscut? Pentru că ei au aspirații. […] Aspirațiile lor sunt foarte asemănătoare cu ale noastre. Eu am doi copii și ca tată vreau ca ei să studieze, vreau să aibă un viitor, vreau să fie în siguranță,  vreau să aibă îndeajuns de multă mâncare pe masă și vorbești cu cineva din barcă, aspirațiilor lor sunt exact la fel”. 
Despre contrabandiști, el a declarat: „mă bucur că v-ați referit la ei prin termenul contrabandiști de oameni (human smugglers), nu prin termenul traficanți, diferența este importantă, pentru că oamenii care sunt duși către bărci sunt conștienți  de ceea ce fac. Care este fața unui contrabandist?  Din nou, este o persoană ca mine și ca tine, dar ceea ce fac ei reprezintă ce este cel mai rău în rasa umană. Ei sunt oportuniști și nu le pasă. Ei își fac meseria”. Tot el a declarat că nu putem opri contrabandiștii prin construirea de garduri la frontierele europene.

Criza refugiaților este un subiect sensibil pentru mulți dintre oameni, care este dezbătut des și va mai fi dezbătut pentru o lungă perioadă în Europa.

UPDATE: am avut probleme cu telefonul, l-am formatat, prin urmare o a doua parte a articolului despre conferință va fi mai greu de realizat pentru că mi-am pierdut notițele din telefon și pozele…