Printre atâtea lucruri, tragedia din Nepal mai că a trecut pe lângă mine, până când, astăzi, mi-a picat fisa și mi-am amintit că o dată Nepal și școala Shantideep Adarsh Vidhyasadan erau un punct de referință pentru mine.
Primul lucru pe care l-am făcut, când mi-am amintit, a fost să le trimit un email, să văd dacă sunt bine, iar acum 20 de minute am primit un răspuns de la ei care mi-a pus ditamai zâmbetul pe față.Acum 4 ani am făcut parte dintr-un proiect internațional cu zeci de școli din toată lumea. Shantideep Adarsh Vidhyasadan, din satul Bageshwori, aproape de orașul Bhaktapur, a fost una dintre școlile implicate și a fost modul prin care am conștientizat că deși educația din România e haotică, cel puțin o avem.
Govinda Prasad, directorul școlii și cel care a înființat-o, este unul dintre oamenii care te inspiră prin faptul că a luptat pentru a avea acces la educație, iar apoi pentru a facilita accesul la educație altor copii.
Povestea lui te cam lasă fără cuvinte. Neavând bani, obișnuia să recicleze hârtia pe care își scria cursurile. Scria cu cerneală, iar atunci când termina cursul, spăla colile în apă cu săpun și le usca la soare pentru a le refolosi. Chiar dacă venea dintr-o familie săracă, dintr-un sat, părinții nu i-au interzis să se ducă la școală, însă a trebuit să se descurce pe cont propriu. A ales o carieră de profesor.
În ultimul an de facultate, un prieten l-a rugat să înceapă câteva cursuri de engleză într-un sat. Pentru că și el trecuse prin această situație și știa cum este să nu ai acces la educație, a fost de acord.
Cea mai apropiată școală era la 1 km de mers pe jos, niciun autobuz nu circula datorită drumurilor proaste, prin urmare copilașii erau lipsiți de dreptul la educație. Sătenii erau analfabeți și foarte săraci, dar au fost dispuși să îl ajute să construiască o școală, astfel în anul 1998 ia naștere Shantideep Adarsh Vidhyasadan, cu o clasă de 13 copii.Govinda ne spunea că elevii lui sunt cuminți, dornici să învețe engleza, curioși. Văd în profesorul lor un adevărat model.
Să administrezi o școală într-un sat este o provocare. Resursele sunt limitate. Nu au bănci, mobilier confortabil, și uneori nici pixuri, carioci sau caiete.
Acestea sunt câteva părticele din povestea lui.
Fotografiile de mai sus sunt din 2012 și 2013 și cred că vorbesc mai bine decât pot să o fac eu.
Azi am realizat că cunosc o grămadă de oameni frumoși, și că ar trebui să îmi aduc aminte mai des de ei. Mâine am programat o conversație pe Skype cu Govinda 🙂
Tu nu uita, Organizația Salvați Copiii Romania a lansat un apel de urgență privind victimele din Nepal! Oricine dorește să ajute poate să o facă prin trimiterea unui SMS la numărul 8825, în valoare de 2 euro.
Meli