Deși, inițial nu se număra printre obiectivele de vizitat din Atena, Lycabettus Hill și-a făcut loc pe lista mea în ultima zi și s-a dovedit a fi locul meu preferat.
Lycabettus Hill este punctul cel mai înalt din Atena – 277 m, fiind considerat unul dintre cele mai romantice locuri din Atena (sunt și două restaurante acolo) și oferă cea mai bună panoramă a orașului. Vederea este superbă, zărești Acropole dar și marea.
În vremurile antice drumul spre vârful dealului se numea „drumul lupilor”. În mitologie Lycabettus Hill a apărut când zeița Atena a aruncat o piatră pe care o transporta pentru a construi Acropole, din cauza unui zvon rău ce a ajuns la urechile ei.
|acum imaginați-vă o zeiță în alb, nervoasă, aruncând o piatră și bummm apare un deal|
În vârful colinei este și o biserică și am avut ocazia să asist la un botez. Chiar la tot botezul, pentru că am ajuns prea devreme și am așteptat apusul și cred că am stat în vârful dealului, pardon „on top of Athens” cam 4 ore … și nu m-am plictisit, pentru că am explorat drumul lupilor :)) am tot coborât, urcat și tot așa.
Cum ajungi la Lycabettus Hill?
Poți să iei un taxi până la Aristippou Street din cartierul Kolonaki, apoi cea mai bună opțiune este să urci cu funicularul. Prețul unui bilet cu funicularul este 7 euro.
Kolonaki este un cartier de fițe, așa că am preferat să merg până la funicular, pentru a admira străzile. Am auzit că este mult mai wow atunci când copacii sunt plini de portocale și lămâi, primăvara, eu am zărit câteva lămâi verzi :)) Unele blocuri au o arhitectură foarte tare și poți să vezi câteva interioare minimaliste super cool. De reținut, că spre funicular, vei urca multe scări, deoarece cartierul este pe terase 😀
Drumul spre vârful colinei este și el foarte tare. Mi-a plăcut vegetația, mai ales inflorescența agavelor, care are o formă de copac (Agava-americana) și cactușii, chiar pe Opuntia ficus-indica (inginer peisagist, după 6 ani trebuie să mă exprim corect și să spun denumirea științifică a plantei :D), adică pe Limba-soacrei erau scrise/zgâriate numele îndrăgostiților, poor cactuses 🙁
Și desigur, mi-a plăcut panorama care devine din ce în ce mai frumoasă. Însă e mult mai ușor să urci cu funicularul, apoi să cobori cât te țin picioarele, să admiri natura/peisajul, apoi te întorci și cobori cu funicularul. Dacă nu ai rău de înălțime/curbe poți să urci/cobori la pas, dar nu merge să faci asta în luna iulie, la peste 35 de grade.
Am prins și ritualul când steagul Greciei este coborât și strâns. După apus nu am stat să văd și orașul noaptea, se întuneca prea rău și aveam un drum de 40 de minute spre hotel, dar pe drum am avut o super vedere și am văzut Acropole luminat, deci am bifat și asta :))
Mai multe poze găsiți și pe Instagramul meu sau sub hashtagul #amgoestoathens.
XO | Meli