Încep prin a spune că am neglijat, mai rău ca niciodată, blog-ul. Să nu mai zic că în fiecare zi îmi propun să scriu despre Estonia și nu apuc să o fac. Între timp mi s-a stricat și laptopul, sper să recuperez pozele, noroc că mi-am trimis câteva pe telefon.
Luna aprilie (știu, a trecut de mult) a fost luna mea, de la Paris am venit acasă câteva zile, apoi am plecat în Tallinn, a fost o deplasare neplanificată și am fost super încântată pentru că nu mă așteptam să vizitez Estonia prea curând.
Am avut un workshop în cadrul proiectului Imagine Europe, în care sunt partener cu asociația. Colegii europeni au fost super tari și m-au lăsat să îmi iau biletul de avion cu câteva zile mai devreme decât trebuia, astfel am avut timp să descopăr fiecare colț din Tallinn.
Cum ajungi în Tallinn?
Drumul este unul lung. Nu există curse directe, așa că am avut escală în Varșovia. Am călătorit cu compania LOT, biletele au costat 465 euro (fără bagaj de cală), destul de mult, însă le-am cumpărat cu două săptămâni înainte de plecare, mă gândesc că dacă le iei din timp pot fi puțin mai ieftine. Primul zbor: am plecat la 18:00 din Otopeni și am ajuns la 23:40 în Tallinn, nu știu să zic exact timpul de escală pentru că este o diferență de fus orar între Polonia și Estonia, iar la întoarcere am plecat la 18:00 din Tallinn și am ajuns la 01:30 în București.
Unde m-am cazat?
Primele nopți de cazare au fost pe cont propriu, apoi următoarele au fost asigurate de proiect. Astfel, după cercetări pe Booking am ales Olevi Residents, două nopți (single) au costat 95,40 euro cu mic dejun inclus. Hotelul este în centrul vechi și are un vibe foarte plăcut, iar mobilierul și interiorul sunt în stil medieval.
Apoi, m-am mutat la Park Inn by Radisson Meriton Conference, este ceva mai departe de centrul vechi, undeva la 15 – 20 de minute. Am căutat pe Booking și trei nopți cu mic de jun costă în jur de 330 de euro (single).
Tallinn este un oraș micuț, cred că este mai mic și față de Craiova, un oraș medieval și modern în același timp. La aeroport m-am dus la un roboțel și în 30 de secunde am primit biletul de autobuz pentru a ajunge în centru, biletul fiind 1 Euro. În sala în care așteptai mijloacele de transport în comun erau tot felul de hărți digitale care îți explică toate traseele.
Seara, cred că era trecut de miezul nopții, a fost super fain să mă plimb pe străduțe până am ajuns la hotel. Era o liniște deplină și parcă eram un copil care deschidea cu entuziasm un ou Kinder ca să găsească surpriza. Am fost super încântată de fiecare străduță pe care o descopeream sub lumina lunii.
A doua zi am luat la pas centrul vechi, ador aerul medieval, oamenii îmbrăcați în costume medievale și pasajale care te duceau la diverse terase sau grădini. Hoinăritul pe străzi înguste intră la categoria hobby și aș vrea să fac asta lunar. Centrul vechi este constituit din vechea cetate, o parte din ziduri încă mai există, te învârți oarecum în cerc, la un moment dat urci și descoperi zonele de unde se vede panorama orașului. Din centrul vechi am mers pe jos, cam 15 minute, până în Rotermann Quarter, aici schimbi complet atmosfera, ajungi într-un mediu modern, ce în secolul 19 era o zonă industrială. Ador cărămiziul din arhitectură și mi se pare genial ce au făcut din niște vechi fabrici.
La jumătatea zilei am realizat că am timp să ajung și în Grădina Botanică și a fost o întreagă aventură ca să găsesc autobuzul, asta pentru că stația Viru este subterană și cred că mi-a luat 30 de minute până când am zărit semnul care indica stația. În Grădina Botanică răsăriseră ghioceii, zambilele și narcisele, iar serele mi-au plăcut atât de mult încât am stat cu 15 minute peste ora de închidere, iar angajații cred că au uitat că mai este un vizitator rătăcit și închiseseră ușile, mai să rămân acolo. Ziua am încheiat-o la mare, la Pirita Beach, unde cred că este foarte tare să faci surfing vara. Estonienii mi-au zis că se bucură de soare și mare doar o lună pe an, mai precis august, când au cea mai bună vreme.
Următoarea zi a început iar hoinărind pe străduțele din centru, apoi am poposit la Muzeul Teatrului NUKU, muzeu al teatrului de păpuși. Tallinn este un oraș cu extrem de multe muzee, o să fac o listă cu toate în alt articol, am ales să vizitez doar acest muzeu pentru că a fost o temă de acasă, colegii de la teatru mi-au zis că trebuie neapărat să îl vizitez și chiar este genial, foarte interactiv, potrivit pentru toate vârstele. Au o zonă, ca o peșteră, cu păpuși horror, unde chiar m-am speriat :)). Apoi am mers la Palatul Kadriorg, cred că ar fi fost mult mai frumos dacă erau florile înflorite. Restul zilei l-am petrecut prin zona Telliskivi Creative City. Am mers pe jos până aici și mă întrebam ce caut pe străzile astea, dacă centru are părți medievale și moderne, aici am dat peste niște case din comunism, cu o arhitectură pe care nu am mai văzut-o niciunde, apoi am traversat calea ferată și am ajuns în Telliskivi Creative City, zona creativă a orașului, înconjurată de vechi fabrici. Mi se pare cel mai genial loc, câteva din vechile uzine sunt transformate în boutique-uri drăguțe ale designerilor locali, în studiouri de înregistrări, de fotografie și așa mai departe. Este o zonă plină de graffiti, cu terase și oameni faini.
Celelalte două zile au fost dedicate seminarului VOTE@16. Evenimentele au avut loc în Parlamentul Estonian și în Telliskivi Creative City. Funny thing, în Parlament și ei aveau un conflict și erau spiritele încinse, aparent este greu să fii femeie în politică (la ei, nu la noi). Sala din Telliskivi Creative City, Club of Different Rooms, arată genial, cu mese interactive pe care nu știam să le pornim :)) canapele și covoare în diferite stiluri, le vedeți în fotografia de mai jos. Ca să intrăm ne-am descălțat și ne-am luat papuci. În principiu VOTE@16 a fost despre cum a ajuns Estonia să adopte votul de la vârsta de 16 ani, a fost și o finală a concursului Imagine Europe, precum și o dezbatere cu candidații din partea Estoniei la Parlamentul European. A fost interesant, am colectat câteva idei ce o să mă ajute în proiectul Citizenship Lab, ce începe din septembrie, proiect pentru care am primit finanțare de la Corpul European de Solidaritate.
În încheiere, transportul public este foarte bine pus la punct și ieftin, dacă ești cetățean estonian ai transportul gratuit. Poți să ai bilete QR, de pe telefon, pe care le cumperi online, o călătorie 1 euro, poți să îți cumperi de la diverse chioșcuri (R-Kiosk) un card (Smartcard) cu 2 euro și să îl încarci. Un bilet de o zi este 3 euro, un bilet pentru 3 zile este 5 euro și un bilet pentru 5 zile este 6 euro.
Mai am în plan câteva articole despre Estonia, sper să am timp să le scriu. Mi-aș propune să scriu în fiecare săptămână pe blog, dar de doi ani nu îmi iese.
XO | Meli Andreea