Dacă te-ai născut într-un loc, nu înseamnă că și aparții locului. Și pentru a afla unde e locul tău, trebuie, din când în când, să mai și ieși din zona de confort.
Nu ai idee ce te așteaptă dincolo de granițele Craiovei, dincolo de granițele României, dincolo de granițele Europei.
Lumea asta e mare și frumoasă și dacă nu începi să o vizitezi de tânăr s-ar putea să te trezești că nu mai ai timp.
Am fost și sunt un „călător” de când mă știu. Și întreaga mea concepție despre viață s-a modificat cu fiecare călătorie pe care am facut-o.
La 20 de ani e mai ușor să zici că nu ai bani, decât să începi să cauți oferte, oportunități și tot felul de modalități prin care să vezi o altă lume. Un bilet de avion spre Milano e 84 de lei în anumite perioade din an. 84 de lei, bani pe care mai bine îi dai în club și nu îți creezi nici cea mai mică amintire. În club te duci săptămânal, dar de câte ori ai ieșit din țară? Nu ai bani de cazare, ok… sunt hosteluri, cămin, pe românește, cu încă 6-8 persoane în cameră, dar te costă 50 de lei patul.
La 12 ani am ieșit din România, în 2005, când nu aveam telefon mobil, nu eram în Uniunea Europeană, încă nu aveam internet, nu existau mall-uri, nu auzisem de branduri și de multe altele. S-a organizat o excursie cu autocarul, destinația finală fiind Veneția. O partă din excursie a fost finanțată cu fonduri UE, chiar dacă atunci nu aparțineam comunității.
Nu o să uit niciodată când pe străzile Veneției am dat peste un magazin cu cele mai strălucitoare vitrine pe care le văzusem în viața mea. Am stat minute în șir în fața magazinului, admirând eșarfele de aur și argint. Cartier era magazinul și a mai durat ceva timp până să aflu ce este Cartier. În Udine, un oraș mic din Italia, echivalentul Slatinei pentru noi, am intrat într-un mall. Un mall de zeci de ori mai mare decât actualul nostru mall din Craiova. Un mall în care am pierdut jumătate de zi și nici măcar nu l-am văzut pe tot.
Să vorbim și despre oameni, despre italiencele de peste 60 – 70 de ani care ieșeau elegante, pe tocuri, machiate și cu buzele roșii pe străzile din Veneția și se plimbau fără nici o grijă. Despre oamenii în costume, pe Vespa, care erau grăbiți și despre amabilitatea și zâmbetele pe care oamenii le schimbau între ei. E altă viață!
Atunci, am realizat prima dată că România nu e cea mai frumoasă țară. Atunci am realizat că sunt în urmă, că anii comunismului și-au lăsat o amprentă dură asupra noastră și că nu o să ne revenim curând.
Ador România, ador fiecare vară de la 3 ani încoace petrecută la Marea Neagră, ador Cetatea Râșnov, ador Cetatea Poienari, ador verile toride petrecute pe cheile munților, ador relieful carstic din Apuseni, Păltiniș, Bran și Peleș, ador Sibiu, ador Craiova, Jiul și Dunărea și tot ce are România, dar nu e îndeajuns.
Sunt mult mai multe lucruri de descoperit. Să te rătăcești pe străzile înguste din Italia, să guști din zecile de sortimente de ciocolată din Belgia, să alegi un tip de bere din cele zeci de tipuri, fiecare cu un gust aparte, pe care le găsești într-un pub din străinătate, să închizi ochii și să îți imaginezi atmosfera de acum sute de ani în Roma, să vezi zeci de artiști stradali, pictori, cântăreți, dansatori pe marile bulevarde din Barcelona, e minunat.
Sunt atât de multe de văzut și este atât de puțin timp. S-ar putea să te îndrăgostești de luminile New York-ului sau de cele din Tokyo, s-ar putea să de îndrăgostești de cultura indiană sau de istoria sitului incaș Machu Picchu. S-ar putea să te îndrăgostești de viața de noapte din Amsterdam, de plajele din Brazilia, de orice colțișor din această lume.
Ești tânăr, există oportunițăți prin care poți să vezi lumea, ce aștepți? Poate o să te îndrăgostești atât de mult de un oraș încât o să vrei să locuiești acolo o perioadă. Mai târziu o să ai un job serios și o familie, mai târziu nu o să poți să pleci când vrei și să faci ce vrei.
Mi-aș dori vara să închiriez un apartament, cu mai mulți prieteni, oriunde în lume, și să stăm 15 – 20 de zile, poate o lună. Sau să mergem cu rucsacul și să schimbăm zeci de trenuri prin Europa. Nu am genul acesta de prieteni, dar poate la un moment dat îi voi avea. Până atunci voi profita de orice oportunitate pentru a descoperi o nouă bucată de lume.
Meli
Foto: erinjduke.com
Foto: erinjduke.com