Karma și feng shui-ul s-au aliniat și am revenit la vechile obiceiuri. De exemplu iar lucrez până la 3 dimineața 4 zile din 7. :)) Și într-un mod ciudat, mă încarc cu foarte multă energie în zilele ălea unde trebuie să ajung în patru locuri și să rezolv 4 probleme diferite, cum a fost azi, ba nu, ieri….
Ideea este că atunci când ai businessul tău trebuie să lucrezi mai tot timpul ca să produci. Nu lucrezi, nu produci. Ca în ultimele 3 săptămâni când April a fost închis, nici pe Facebook nu am postat o poză și nu am produs nimic… E normal, ai nevoie de pauze, dar e foarte tare momentul ăla când realizezi că trebuie să te apuci din nou de treabă. După ce ești puțin nervos că lucrurile nu pică din cer … și trebuie să te agiți :)) #rollercoaster #de #stări
Organizată de fel, stau prost cu deadline-urile. Gen, am scris în agendă fiecare lucru cu un termen limită și am mâzgălit peste termenul ăla atât de multe cifre că nici nu mai știu ce am scris. Și atunci, 3 dimineața e ora mea preferată.
În altă ordine de idei, azi, adică ieri, vorbim despre 12 octombrie :)) că cine știe când postez chestia asta a început la 00:00 cu ochii în calculator, editând un filmuleț. Logic, că adorm la 3 dimineața, mă trezesc greu, drept urmare întârzii la serviciu.
Serviciu, ieri a însemnat la teatru, apoi la florărie, apoi în fugă la serele didactice din Grădina Botanică, unde deja am vorbit despre organizarea expoziției de Crăciun, apoi până acasă, să iau laptopul, apoi la restaurant să rezolvăm ce era de rezolvat.
Între timp, întârzii cam 30 de minute la fiecare întâlnire … e și mai tare când sună o potențială clientă și trebuie să dai multe explicații la telefon.
Momentul mult așteptat, când ajungi acasă pentru câteva minute și vrei să mănânci ceva, în timp ce aranjezi „bagajul” ca să pleci la ultima întâlnire din agendă. Pe la un 17:30. Și sună telefonul, răspunzi. Sprijini telefonul cu umărul, cu o mână îți bagi lucrurile în geantă, cu cealaltă desfaci un corn. Și nu se mai termină conversația, și pleci, că deja ai întârziat și conversația continuă, și totuși încerci să mănânci în timp ce cobori scările și îi sugerezi tipei că ar putea veni la April și putem vorbi acolo. După ce am trecut de bloc, realizez că nu am luat hardul extern. Nu ar fi o problemă să mă întorc, doar că stau la etajul 5 și nu avem lift :))
Dar le-am rezolvat pe toate, am ajuns acasă la 20:30, am deschis laptopul și am rezolvat două lucruri de pe lista de „To Do”. Azi am adăugat încă 2 :)) să nu stricăm balanța.
Între timp pierd o grămadă de vreme editând poze pentru Instagram :)) asta fac pe drum între teatru, florărie și restaurant. Noroc, că toate sunt în aceeași zonă. E un fel de Triunghiul Bermudelor, fac câte 10 – 15 minute pe jos între fiecare dintre obiective. :)) Mai am și căștile, uneori date la maxim, dar evit foarte bine mașinile și stâlpii și oamenii, pe ăștia îi evit cel mai bine :)).
Ideea e, că îmi era dor de versiunea mea care lucrează mult, stă mai mult în bula ei, focusată pe treaba ei. Fără influențe din exterior, fără oameni, rămân doar cei importanți, cei care îți răspund la mesaje, te întreabă din când în când ce mai faci, fac o vizită surpriză la florărie, că știu că nu au altă șansă ca să te vadă, gen 2-3 persoane. Cad puțin în extrema cealaltă :)), o dată pe an fac asta, după, revin la proiectele mele ce implică un număr ridicat de oameni în jur, dar durează ceva timp 😀
Până la sfârșitul anului am o asociație de dus la nivelul următor, trebuie să revin în bula europeană, îmi lipsesc proiectele la nivelul acela și am noroc că în 2018 astrele sunt deja aliniate, noroc spus impropriu, că s-a întâmplat după multă muncă. Am pata pusă pe câteva chestii :)) și e nasol că nu o să am liniște până nu le fac.
În altă ordine de idei, „aberai” iar pe blog :))
XO | Andreea sau Meli pentru prieteni 😀